Lifestyle

#storytime: M-am operat!

Bună dragii mei,

Am scris și rescris acest articol de multe ori deoarece nu eram 100% sigură dacă să vă povestesc experiența avută sau nu. Am primit multe întrebări de-a lungul timpului, mi-am luat inima în dinți și am hotărât să îl fac public. După cum spune și titlul am trecut printr-o intervenție chirurgicală. Acum 1 an, mai exact, am făcut o operație de rino-septoplastie (sau rinocorecție), nu cunosc termenul prea bine. O să încerc să acopăr tot subiectul și mă gândesc în special la întrebările pe care mi le puneam eu înainte de operație. Dacă la finalul articolului aveți întrebări nu ezitați să mi le puneți.

De ce am făcut această operație?

În urmă cu mulți ani, cel mai probabil, am suferit un accident. Spun ”cel mai probabil” pentru că și medicul m-a întrebat dacă am avut vreun accident semnificativ care a dus la deviația de sept pe care am avut-o, însă eu nu îmi amintesc niciun episod de genul. Deci da, am avut deviație de sept care mă împiedica să respir pe nara stângă. Pe lângă asta am căpătat o cocoașă de toată splendoarea și vârful nasului era poziționat în jos. În concluzie am avut probleme de respirație, dar am căpătat și un complex.

Cum am luat hotărârea de a mă opera?

Ei bine cu vreo 2 ani înainte de operație mă tot gândeam la asta și vreo 2 luni mi-a luat decizia finală. Mult timp știu. Timp de 3 luni am căutat medici, am citit multe articole, am văzut multe clipuri pe youtube, multe imagini, am vorbit cu prieteni, cunoștințe care au trecut prin asta, etc. Eram mai hotărâtă ca niciodată și nimic nu mă putea da înapoi. Am hotărât să mă operez la București, la domnul doctor Radu Jecan.

Am luat legătura telefonic cu dânsul și am stabilit consultația. A venit ziua cu pricina, eram foarte emoționată și totodată curioasă de ce îmi va spune domnul doctor. În cadrul consultației am primit întrebări cu privire la starea mea de sănătate, ce îmi doresc să schimb și în final când vreau să mă operez. Mi-au fost explicați toți pașii pe care îi va face, mi-a expus riscurile, dar și cum va preconiza rezultatul. M-a întrebat când îmi doresc să mă opereze, răspunsul meu a fost: cât mai repede! Pe domnul doctor îl găsiți AICI și credeți-mă pe cuvânt nu puteam să găsesc un medic mai bun. Și am mai fost să cer o părere înainte de dumnealui. Este genul de om care emană profesionslism prin toți porii. Un om rabdător, calm și cald cu mână foarte ușoară. Domnul doctor mi-a dat o trimitere cu toate analizele pe care trebuia să le fac. La 2 săptămâni după consultație aveam planificată și operația, timp în care am efectuat și investigațiile pe care mi le-a cerut.

În cele 2 săptămâni am încercat să mă țin departe de toți virușii, de tot frigul pentru că nu aveam voie să răcesc. De asemenea nu am avut voie să iau aspirină și niciun alt medicament ce conținea aspirină deoarece poate afecta coagularea sângelui.

Cum a decurs operația?

A venit și ziua cea mare. Operația era planificată pe la ora 16:30 și nu am mai avut voie să mănânc și să beau nimic după ora 08:00. Pe la ora 15:00 am ajuns la Clinica Apolo. Odată ajunsă acolo am fost preluată de o asistentă care m-a dus într-o rezerva. Eu venisem de acasă pregătită cu pijamale, papuci, etc. Nu am avut nevoie de nimic. În acea rezervă mă aștepta o rochiță tare simpatică mov și o pereche de papuci. Era foarte emoționată și tot ce voiam era să se termine cât mai repede totul.
Teama mea cea mai mare era dacă o să mă trezesc în timpul operației sau dacă o să fiu anesteziată, dar conștientă. Frici nefondate. Nu știu dacă ați văzut/ auzit de filmul Awake. Ei bine dacă vă operați pentru prima dată și vă va fi administrată anestezia generală indicat ar fi să nu vă uitați la el.

La ora 16:30 am intrat în sala de operație și după ce m-au pregătit tot ce îmi mai amintesc este că doamna doctor anestezist mi-a urat un ”somn ușor” . M-am trezit la terapie intensivă după aproape 5 ore. Da, a durat ceva deoarece a fost o operație dificilă din cauza problemelor pe care eu le aveam. Eram adormită și tot ce voiam era să fiu lăsată dorm. Eram bandajată bine, fără nicio durere. Am rămas internată peste noapte la clinică, iar a doua zi de dimineață am fost externată.

Pot să spun că la 1 oră după operație eu eram în picioare și tot ce voiam era să mănânc. Peste noapte am avut în permanență supraveghere din partea asistentei care a fost o drăguță și m-a ajutat cu tot.

Recuperarea

În primele 2-3 zile am început puțin să mă învinețesc. Spun puțin pentru că și medicul mi-a spus că am fost o norocoasă din acest punct de vedere. M-am umflat și învinețit foarte puțin în jurul ochilor. A fost puțin greu noaptea pentru că am avut meșe și nu am putut respira deloc pe nas, iar consecința a fost că mă trezeam cu gura uscată.

După 3 zile am scos meșele și un val de aer ”m-a invadat”. Nu respirasem niciodată atât de bine ca atunci. Scoaterea meșelor a fost un episod ciudat, nu dureros, iar domnul doctor a fost mai mult decât delicat. Câteva clipe a urmărit dacă sângerez. Două-trei picături nimic grav. La o săptămână și puțin am scos atela, firele și bandajele. Trebuie să menționez că eu până atunci nu mi-am văzut nasul. Vânătăile erau aproape insesizabile, iar cu puțin machiaj puteau fi acoperite cu brio. Timp de o lună a trebuit să folosesc picături cu apă de mare, ser fiziologic și bețișoare de urechi pentru a mă curăța.

Concluzii

Am încercat cât am putut de mult să fac un rezumat al operației și totuși a ieșit un articol lung. Pentru mine a fost o schimbare mare după cum puteți vedea din poze. Așa că dacă vreți să faceți acest pas trebuie sa fiți 100% sigure că e ceea ce vă doriți. Plus că trebuie să vă obișnuiți cu ”wow parcă nu ești tu”, ”vai cât de schimbată ești”, etc. Eu sunt mai mult decât mulțumită de rezultat, este cu mult peste așteptările mele.

Din păcate încă mai există oameni care judecă după ambalaj, oameni care nu înțeleg necesitatea anumitor lucruri și o cataloghează altfel. Să fim serioși toți facem mici ajustări la felul cum arătăm. Cel puțin femeile, de la modul cum ne aranjăm părul,vopsit, ne machiem, folosim gene false, extensii, etc până la a ține o dietă în momentul în care simțim că avem câteva kg în plus. Cam toate aceste lucruri sunt acceptate de majoritatea oamenilor. Operațiile estetice din păcate încă sunt un subiect tabu, deși nu ar trebui. Eu sunt de părere că atâta timp cât sunt făcute în limita bunului simț și nu trecem în cealaltă extremă este ok totul. Cel mai important este să ai încredere în tine și în corpul tău!

După o lună

Nu am cele mai bune fotografii, dar am încercat cât am putut sa vă arăt rezultatul înainte și după intervenție.

Dacă aveți întrebări legate de acest subiect vă voi răspunde cu drag. Și eu la rândul meu mi-am dorit sa aflu multe detalii despre toata procedura în sine.

So, voi aveți vreun aspect al corpului care vă deranjează? Sunteți pro/contra operațiilor estetice? Care ar fi motivul? 

28 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *