Lifestyle

Eu, o străină

Sunt foarte dese zilele și nopțile în care sunt doar eu cu mine. Un sentiment nou și deloc confortabil. Sunt multe momentele în care realizez că nu-mi sunt suficientă și mă iubesc atât de puțin. Sunt destule momentele când mă întreb când și unde m-am pierdut. Poate pe drumul spre ideea mea de fericire, poate pe drumul spre” lasă să fie ei bine, atunci voi fi și eu”, poate pe drumul „avem timp”. Am ajuns să-mi fiu străină, ca o umbră ce abia se mai zărește, ca o adiere de vânt. Realizez că am renunțat la multe din mine încât nu știu ce să fac cu mine. Nu știu ce să fac când mă doare. Nu știu ce și cum să fac să mă liniștesc singură fără să caut ceva sau pe cineva de care să mă agăț de fiecare dată. Mă uit în oglindă, sunt doar eu, o străină. Eu cu mine suntem 2 străine.

Am învățat multe în ultimul timp, dar nu știu când și cum voi învața să-mi fiu suficientă, să învăț că oamenii vin și pleacă, să învăț că nu toți oamenii au intenții bune și ar face orice să calce în picioare tot ceea ce ai construit.

De multe ori închid ochii și încerc să mă mint că nu doare, că nimic din ceea ce se întâmplă nu-i real, că e doar un coșmar. Dar defapt atunci imaginea devine mai clară și doare mai tare. Am încercat să fug cu gândul că oricare ar fi prețul trebuie să merg mai departe. E ca atunci când te-ai lovit, ai o rană, dar tu continui să mergi fără să te îngrijești. Nu mi-am dat voie să simt, m-am oprit și mi-am ținut respirația.

Everything is happening for a reason – Totul se întâmplă cu un motiv – am trăit mereu pe acest principiu și o voi face în continuare. Dar acum? Acum nu știu care este motivul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *